Am auzit că n-ai uitat de mine
Şi mă visezi din când în când,
Când noaptea după ziua vine
Şi mă aduce flacără în gând!
Am auzit că uneori eşti tristă
Şi te cuprinde un regret amar
Că-n viaţa ta acum nu mai exist,
Eu ce-ţi eram lumina!
Am auzit că, tainic, câteodată,
Când noaptea acoperă firea,
Tresari oftând după un băiat
Şi ai vrea să îi simţi iar privirea!
Am auzit că uneori în zori,
Când înspre lună adie zefirii,
Te simţi iar cuprinsă de fiori
Şi dor ţi-e de vraja iubirii!
Am auzit că sufletu-ţi plânge
Şi vise cu dorul se ţes,
Că regretul inima-ţi frânge
Şi gândul spre mine aleargă ades.
Nu ştiu de auzit-am prea bine,
Dar de vrei, simt, că pot iar să fiu,
Luna ta, cu razele-i line,
Ce-nvie sufletu-ţi trist şi pustiu!
Voi încerca să uit şi mâhnirea,
Să iert ciudata purtare a ta,
Cât n-a murit încă iubirea,
De-o vrei, o poţi iarăşi avea!
e scrisa de min:) va place?????
) dar dak e asa merita sa continui 
gj
